Erich Türk la clavicordul Muzeului de Istorie din Sighişoara

Muzeul de Istorie din Sighişoara posedă un clavicord din ca. 1800, care a putut fi restaurat în 2005 graţie sprijinului financiar al Trustului Mihai Eminescu. Seria TransylvANTIQs, în cadrul căreia apare acest CD, doreşte să contribuie la promovarea patrimoniului valoros de instrumente de epocă şi în rândul publicului larg şi să faciliteze şi alte restaurări exemplare. Notele explicative şi partea multimedia sunt în patru limbi (română, maghiară, germană, engleză)


Johann Sebastian Bach (1685-1750):
1.-7. Suita franceză no. 5 în Sol major BWV 816
Allemande- Courante- Sarabande- Gavotte- Bourée- Loure- Gigue

Jan Pieterszon Sweelinck (1562-1621):
8. Variaţiuni despre „Mein junges Leben hat ein End“

Codex Caioni (sec. 17.):
9. Suită în Do major

Georg Muffat (1653-1704):
10. Passacaglia din “Apparatus musico-organisticus”

Johann Sebastian Bach (1685-1750):
11.-13. Concerto în re minor după Benedetto Marcello BWV 974
Allegro- Adagio- Presto

Philipp Caudella (1771-1826):
14. Tema con variazioni


Erich Türk, clavicord


CD+ cu conţinut MULTIMEDIA:
DEUTSCH: Historische Tasteninstrumente in Siebenbürgen ▪ der Orgelbauer Samuel Maetz ▪ Schäßburg ▪ Bonustrack
ROMÂNĂ: Instrumente istorice cu clape in Transilvania ▪ constructorul de orgi Samuel Maetz ▪ Sighişoara ▪ bonus track
MAGYAR: Történelmi billentyüs hangszerek Erdélyben ▪ az orgonaépitö Samuel Maetz ▪ Segesvár ▪ bónusz zeneszám
ENGLISH: Historical Keyboard Instruments in Transylvania ▪ the organbuilder Samuel Maetz ▪ Sighişoara ▪ bonus track

Scrie un comentariu

Numele dumneavoastră:


Comentariul dumneavoastră: Notă: codul HTML nu este interpretat!

Evaluare: Rău            Bun

Introduceți codul din căsuța alăturată:

Clavicordul, unul dintre cele mai timpurii instrumente cu claviatură, poate fi considerat un strămoş al pianului datorită mecanismului de lovire a corzii. Cel mai vechi exemplar păstrat se află la Muzeul de Instrumente Muzicale din Leipzig şi a fost construit în 1543 de Domenicus Pisaurensis. Principiul de funcţionare rezultă din lovirea corzilor prin intermediul unor tije metalice aşezate la capătul fiecărei clape. Tija împarte coarda în două secţiuni, din care una vibrează şi cealaltă este estompată cu o bandă de filţ. La clavicordurile aşazis „legate“, o coardă poate produce mai multe sunete diferite (dar nu concomitente), în funcţie de punctul de lovire. Clavicordul a jucat un rol important în muzica secolului 17 şi 18, fiind îndrăgit ca instrument de studiu pentru sensibilitatea sa muzicală şi simplitatea construcţiei sale. Sunetul clavicordului are volum foarte mic, însă este modulabil şi permite diferenţieri dinamice fine. Datorită contactului direct cu coarda necesită o tehnică instrumentală foarte precisă. Majoritatea lucrărilor pentru instrumente cu clape până la 1800 poate fi redată la clavicord în condiţii de acurateţe stilistică. De obicei compozitorii nu precizau în mod explicit, pentru care instrument era scrisă lucrarea respectivă.

Clavicordul Muzeului de Istorie din Sighişoara a fost donat în 1924 de o familie locală, care îl asocia cu constructorul de orgi Samuel Joseph Maetz (1760–1826) din Biertan. Instrumentul a fost nefuncţional timp îndelungat până la iniţiativa Trustului Mihai Eminescu, care a organizat şi finanţat în 2005 restaurarea lui prin englezul Edmund Handy. Clavicordul are un ambitus de 5 octave (1Fa-fa3), este legat şi are astfel prin construcţie un acordaj inegal temperat la 1/6 de comă. Instrumentul este nesemnat şi nedatat, dar circumstanţele par să îl confirme pe Samuel Maetz ca şi posibil autor. Claviatura clavicordului se aseamănă cu claviaturile orgilor Maetz, iar succesorii acestuia purtau numele de familie „Mild“, care este şi numele donatorilor. Maetz a trăit între 1791-1826 la Biertan, 25km de Sighişoara, a fost un constructor de orgi prolific şi a vândut şi piane. Doi dintre fiii săi, Friedrich şi Wilhelm au devenit la rândul lor constructori de orgi.

Prezentul CD conţine şi muzică transilvană, anume o suită din Codex Caioni şi Tema con variazioni de Philipp Caudella. Codex Caioni se înscrie printre cele mai de seamă tabulaturi europene ale vremii. Autorul său, cărturarul umanist Joannes Caioni (1629-1687) a fost călugăr franciscan, organist şi constructor de orgi la Şumuleu-Ciuc. Aici a înfiinţat şi o tipografie. În cadrul bogatei opere muzicale a lui Caioni, codexul ocupă un loc aparte, fiind o colecţie manuscrisă cu piese religioase, motete, misse, dansuri populare şi culte din Transilvania, realizată în notaţia tabulaturii pentru orgă. Se poate observa fără echivoc că autorul cunoştea temeinic cultura muzicală a mai multor popoare, puternicele curente ale muzicii catolice şi reformate, precum şi opera unor compozitori reprezentativi ca Viadana, Banchieri, Praetorius, Schütz.

Philipp Caudella (1771-1826), pianist, organist şi pedagog originar din Moravia, a fost unul dintre cei mai de seamă muzicieni din istoria Bisericii Catolice din Sibiu. Şi-a început cariera ca şi capelmaistru al ambasadorului rusesc Graf Alexandr Kurakin la Viena, mai apoi devenind profesorul particular al baronului Farkas Wesselényi la Cluj. La Sibiu a fost desemnat în 1817 Regens chori, iar în 1818 a fost numit profesor de muzică la Gimnaziul Evanghelic din Sibiu. A scris primul curs de pian din Transilvania (1822) şi a editat Cartea de corale a Bisericii evanghelice din Transilvania în 1823. Un Curs sistematic al basului cifrat a rămas în stadiul de manuscris. Dintre compoziţiile sale se cunosc piese pentru pian (variaţiuni), motete şi cantate, printre altele pentru orchestră, cor şi orgă concertantă.

 

Erich Türk (născut 1972) a studiat orgă la Academia de Muzică “Gh. Dima” din Cluj cu Ursula Philippi şi la Universitatea de Muzică şi Artă Dramatică din Viena cu Michael Radulescu. A studiat şi clavecin cu Ilton Wjuniski şi Gordon Murray. În Portugalia, Franţa, Germania, Elveţia şi la Moscova a participat activ la numeroase cursuri de măestrie de orgă, clavecin şi basso continuo. 1995-1999 a fost organist şi dirijor de cor la Biserica evanghelică din Mediaş, tot din 1995 predă la Academia de Muzică “Gh. Dima” din Cluj orgă, clavecin, bas cifrat şi muzică de cameră. În calitate de solist cât şi în calitate de membru al Ansamblului Baroc “Transilvania” şi a altor formaţii camerale a susţinut numeroase recitale în ţară şi în majoritatea ţărilor europene. A efectuat înregistrări radio, TV şi CD, iar cu ansamblul baroc “Transilvania” a realizat un DVD documentar cu muzică autohtonă. La concursul internaţional de orgă “J.S. Bach” din Bruges 2000 a obţinut premiul 2 şi premiul publicului. In aprilie 2004 a dobandit titlul de doctor cu o disertaţie despre stilistica construcţiei de orgi.