Ensemble Flauto Dolce - muzică veche în spaţiul românesc 1750-1850

Ensemble Flauto Dolce - muzică veche în spaţiul românesc 1750-1850
Ensemble Flauto Dolce - muzică veche în spaţiul românesc 1750-1850 Ensemble Flauto Dolce - muzică veche în spaţiul românesc 1750-1850 Ensemble Flauto Dolce - muzică veche în spaţiul românesc 1750-1850 Ensemble Flauto Dolce - muzică veche în spaţiul românesc 1750-1850
Marca: TransylvANTIQs
Cod produs: ABT-003
Puncte de loialitate: 0
Disponibilitate: În stoc
Preț: RON40,00
Fără TVA: RON40,00
   - SAU -   

 

Suita maghiară

Josef Bengraf (1784) – Ballet Hongrois

Franz Pfeifer (ca. 1800, Text Mihály Csokonay) – Cântec Tartózkodó kérelem

Manuscrisul de la Sf. Gheorghe (1757) – Trei dansuri                            6:53

Georg Philipp Telemann (1681- 1767)

Allegro – Aria moderato – Allegro (Manuscrisul de la Sf. Gheorghe, 1757)      5:30

Suita românească

Cântece Arde-mă – Mititica & dansuri           7:43

Georg Ruzitska (1789-1869)

Adagio samt fugiertem Nachspiele nach L. van Beethoven´s 27ten Werke

(Cluj, 1849) – transcripţie pentru orgă a părţii 1-a din Sonata Lunii         7:28

Suita armenească (autori anonimi din Gherla)

Intro - Seran e arad - Shoger djan - Karun - Gakavig - Urin       10:43

Georg Ruzitska (1789-1869)

Fuga BACH (Cluj, 1824)                 4:36

Johann Sartorius (1712-1787)

Aria Ach süsses Wort (Sibiu)                       4:50

Cântece hasidice (autori anonimi din Maramureş, sec. 18)

Hojo - Szól a kakas már - Bam-bam - Geshem - Eilu - Ashreinu - Toiro tzivo - Yah Ribon Alam      15:03

 

Timp total: 62:51

 

FLAUTO DOLCE

Zoltán Majó – flaut drept, conducerea artistică; Mihaela Maxim – soprană, percuţie; Mária Szabó, Aranka Kővári – flaute drepte; Noémi Miklós – orgă, clavecin

 

Texte explicative în ENGLISH, MAGYAR, ROMÂNĂ, DEUTSCH.

Înregistrat între 30.05.1.06.2014 la Biserica Piaristă din Cluj, folosind orga istorică de Heinrich Maywald (1849). Maestru de sunet& editare digitală: Erich Türk. Concepţia grafică: KRN Design www.nebert.ro

Producător: Asociaţia „Ansamblul Baroc ‚Transylvania’” www.baroque.ro, www.transylvantiqs.ro

 

Scrie un comentariu

Numele dumneavoastră:


Comentariul dumneavoastră: Notă: codul HTML nu este interpretat!

Evaluare: Rău            Bun

Introduceți codul din căsuța alăturată:



Prezentul CD al ansamblului Flauto Dolce cuprinde muzică veche de pe teritoriul României de astăzi. În secolele XVII-XIX, acest spaţiu s-a apropiat progresiv de cultura muzicală europeană. Au apărut instrumente specifice Barocului, forme europene de organizare ale şcolilor şi instituţiilor muzicale alături de genuri noi muzicale. Piesele înregistrate aici în premieră sunt de certă valoare culturală, descoperirea lor fiind rodul unei munci asidue de cercetare a diferitelor manuscrise, cărţi, tratate, consemnări, reviste de specialitate, respectiv de identificare a unor compoziţii. Materialul multicultural, atât de caracteristic acestui spaţiu european, conţine piese ale popoarelor care au trăit şi trăiesc aici: români, maghiari, saşi, evrei şi armeni. Un loc aparte în cadrul programului îi revine orgii construite de braşoveanul Heinrich Maywald în 1849 pentru Biserica Piariştilor din Cluj. Instrumentul cu două mauale, pedalier şi 19 registre a fost restaurat în 2013 de C.O.T. Hărman. De altfel, toată înregistrarea a fost efectuată în condiţiile acustice excelente ale acestei biserici.

Cântecul Tartózkodó kérelem compus de Franz Pfeifer din Bratislava prelucrează un text din 1797 al marelui poet maghiar Mihály Csokonai, oaspete frecvent în Oradea. Cântecul este precedat de un dans verbunkos de Joseph Bengraf (Viena, 1784), unul dintre primele dansuri de acest gen, ce avea scopul de a recruta tinerii în armată. Urmează trei dansuri de factură populară din Manuscrisul de la Sf. Gheorghe (1757). Din acest manuscris fac parte şi cele trei piese pentru două instrumente de Georg Philipp Telemann. În manuscris sunt reprezentaţi şi alţi compozitori aflaţi la modă atunci: Veracini, Locatelli, Hasse, etc. În stadiul actual de cercetare se presupune că manuscrisul a fost copiat la Drezda. Ajuns în Transilvania, a servit probabil pentru uzul cotidian al unui muzician activ în viata înaltei societăţi din aşezările săseşti.

Cele doua cântece româneşti, Arde-mă şi Mititica – alăturate unor dansuri vechi româneşti din diferite manuscrise – fac parte din aşa numitul folclor urban, care şi-a facut apariţia odată cu dezvoltarea oraşelor în sec. XVIII. Muzical, folclorul urban prezintă o mai mare varietate de moduri cromatice, o manieră de ornamentare diferită, interjecţii mai frecvente şi o mai mare coerenţă între text şi melodie. Textele picante au tematică erotică. Ambele cântece au fost cunoscute şi poetului rus Alexandr Puşkin, primul figurând chiar în poemul său Ţiganii. Istoricul Nicolae Iorga relatează că “la ferestrele unor anume căsuţe” femei “provocante” cântau “Mititico, vino-ncoa”.

În perioada domniei habsburgice din Transilvania, nobilimea şi burghezia locală era avidă de muzică din capitala Imperiului. Pe lângă operele compozitorilor vienezi, care puteau fi auzite în saloane, biserici sau teatre, şi muzicieni vienezi erau chemaţi pentru a activa în Transilvania. Georg Ruzitska (1789-1869) a fost unul dintre aceştia, iar activitatea sa a marcat viaţa muzicală clujeană timp de mai multe decenii, fiind capelmaistru al bisericii piariste şi rector al conservatorului. Creaţia sa vastă este păstrată la Biblioteca Naţională Széchényi din Budapesta şi conţine printre altele o operă, o sinfonie, câteva mise, cvartete şi cvintete de coarde, diverse transcripţii ale unor lucrări sinfonice pentru formaţii camerale şi prezentele piese de orgă, grupate în două colecţii: 6 fugi din 1824 şi piese de orgă din 1847-49, ani în care Ruzitska s-a bucurat de noua orgă a bisericii piariste, ce satisfăcea exigenţele noului ideal sonor romantic.

Armenilor li s-a permis stabilirea în Transilvania de către Principele Mihai Apafi I. în 1672. Ei au fost catolicizați în perioada dominației austriece. Marile centre armeneşti au fost Gheorgheni (HR), Frumoasa (HR), Dumbrăveni/ Elisabethopolis (SB) şi Gherla/ Armenopolis (CJ). Ultimele două au fost declarate „orașe regale libere“ prin decrete imperiale în 1799. Cu aprobarea Împăratului Leopold de a construi un oraș, obținută personal de la Viena în schimbul sumei de 25.000 florini, armenii au întemeiat în 1700 localitatea Armenopolis, singurul oraș din Imperiu construit după un plan. De aici provin cântecele armeneşti înregistrate pe prezentul CD.

În sec. XVII-XVIII magistratul oraşului şi capii bisericii evanghelice sibiene s-au străduit să atragă muzicieni competenţi, care aveau în sarcină şi compunerea de muzică religioasă pentru duminici normale şi sărbători. Cu studii universitare în Germania, unde a putut intra în contact cu evoluţiile muzicale contemporane, Johann Sartorius jun. (1712-1787) a compus dictum- uri (cantate) şi arii pentru voce, două instrumente şi bas cifrat, acestea din urmă fiind destinate slujbelor de vecernie (Vesper-Gottesdienst).

Din sec. XVIII, Maramureşul adăposteşte o populaţie hasidică cu centrul la Sighetu Marmaţiei. Cântecele înregistrate pe acest CD au fost culese acolo în anii 1938-39 de către Max Eisikovits (1908 – 1983), nefăcând parte din cunoscutul repertoriu yiddish est-european. Aceste melodii reflectă folclorul mediului non-evreu, impactul culturii maghiare şi române regăsindu-se în niggun-ul hasidic din regiunea Carpaţilor şi din Transilvania.

Ansamblul FLAUTO DOLCE a luat fiinţă în anul 2000 la iniţiativa lui Zoltán Majó, cu intenţia de a interpreta lucrări vechi şi moderne în diverse aranjamente pentru familia instrumentului flaut drept, prezentând cu fantezie şi originalitate posibilităţile lui tehnice şi expresive. Membrii săi trăiesc la Cluj: Zoltán Majó, conducătorul artistic al formaţiei şi Noémi Miklós sunt cadre didactice la Universitatea Babeş- Bolyai, Mária Szabó predă la Liceul Waldorf, Mihaela Maxim activează ca liber profesionist, iar Aranka Kővári este elevă la Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă”.