Fonte di Gioia întâlneşte cea mai veche orgă din România

Fonte di Gioia întâlneşte cea mai veche orgă din România
Fonte di Gioia întâlneşte cea mai veche orgă din România Fonte di Gioia întâlneşte cea mai veche orgă din România Fonte di Gioia întâlneşte cea mai veche orgă din România
Marca: TransylvANTIQs
Cod produs: ABT-002
Puncte de loialitate: 0
Disponibilitate: În stoc
Preț: RON40,00
Fără TVA: RON40,00
   - SAU -   

Păucişoara se situează la est de Târnăveni pe malul Târnavei Mici. Biserica reformată a satului adăposteşte o nestemată deosebită: cea mai veche orgă datată din România, un pozitiv ornamentat din 1693. Istoria orgii se poate urmări până în anul 1801, când se afla în biserica evanghelică din Zagăr (judeţul Mureş). Atunci comunitatea din Zagăr a comandat o orgă nouă şi a vândut-o pe cea veche la Bălăuşeri, de unde a ajuns în 1885 în locaţia ei actuală. Ce muzică s-a cântat însă în Transilvania acelor vremuri? O personalitate eminentă a culturii muzicale transilvane a fost Ioan Căianu (1629-1687). Renumitul său codice conţine printre altele multă muzică italiană. Aceasta făcea parte şi din viaţa curţilor princiare transilvane şi se poate găsi şi în manuscrise autohtone de după 1700. Tânăra formaţie clujeană Fonte di Gioia, laureată a primului concurs de muzică barocă din România, invită la o mostră de vitalitate italiană dincolo de păduri (trans-silvană)...

 

Salomone Rossi (1570-1630): Sinfonia a tre

Girolamo Diruta (1561-1610): Toccata di grado del primo tuono din Il Transilvano (1593)

Biagio Marini (1595-1665): Sonata sopra la Monica & Passacalio

Marco Uccellini (1603-1680): Sonata ottava decima & La Bergamasca

Arcangelo Corelli (1653-1713): Sonata da Chiesa op.1 nr.I

Codex Caioni (sec. 17.): Suită de dansuri

Arcangelo Corelli (1653-1713): Sonata da Chiesa op.1 nr.II

Marin Marais (1656-1728): Petite Passacaille

Andrea Falconieri (1586-1656): L’Eroica a tre

 

CD audio, durată totală 46:35

 

FONTE DI GIOIA

Anna Dénes & Csongor Dénes- viori, István Csata- viola da gamba, Amalia Goje- clavecin & orgă

 

Scrie un comentariu

Numele dumneavoastră:


Comentariul dumneavoastră: Notă: codul HTML nu este interpretat!

Evaluare: Rău            Bun

Introduceți codul din căsuța alăturată:



Păucişoara (judeţul Mureş) se situează la 6 km est de Târnăveni, pe malul Târnavei Mici. Biserica reformată a acestui sat de ca. 250 de locuitori adăposteşte o nestemată deosebită: cea mai veche orgă datată din România. Instrumentul este un pozitiv rafinat ornamentat a unui autor anonim din anul 1693 (aceasta este cea mai veche inscripţie, orga ar putea fi chiar mai veche). Restauratorul său Hermann Binder îl atribuise constructorului sibian Johannes Vest (1630-1694), între timp însă înclină mai degrabă spre ipoteza că ar proveni din Ungaria Superioară istorică, estul Slovaciei de azi. Istoria orgii se poate urmări până în anul 1801, când se afla în biserica evanghelică din Zagăr (judeţul Mureş). Preotul de atunci, Michael Ungar, scria o cerere de sprijin financiar adresată patronului satului pentru construcţia unei orgi noi: „orga noastră actuală fiind aşa de ruinată şi veche, încât nu se mai poate repara, dorim să construim una nouă”. În 1802 comunitatea din Zagăr comandă o orgă la Samuel Maetz şi vinde orga veche comunităţii reformate din Bălăuşeri (judeţul Mureş). Aceasta la rândul ei comandă în 1885 o orgă nouă la Ignác Takácsy şi cea veche ajunge în locaţia ei actuală. Comunitatea din Păucişoara însă, numârănd doar puţin peste 100 de suflete, nu şi-a permis o orgă nouă în decursul ultimilor 127 ani. Cu atât mai remarcabilă este grija datorită căreia acest instrument considerat deja în 1801 vechi şi ruinat mai există şi azi. Restaurarea sa profesionistă reprezintă o investiţie enormă pentru o comunitate aşa mică, iar obţinerea finanţării se datorează efortului neobosit al preotului József Keszegh.

Ce muzică s-a cântat însă în Transilvania acelor vremuri? O personalitate eminentă a culturii muzicale transilvane a fost Ioan Căianu (1629-1687). Provenind dintr-o familie de naţionalitate română şi convertit la catolicism, a devenit călugăr franciscan, organist şi constructor de orgi, cărturar şi editor, compozitor şi culegător de melodii precum şi botanist. Codex-ul său renumit este o culegere complexă de muzică bisericească protestantă şi catolică, de piese instrumentale, dansuri de curte şi populare precum şi de folclor. Căianu se dovedeşte a fi şi un bun cunoscător şi promotor al muzicii contemporane central-europene: în afara unor autori anonimi, codicele conţine şi lucrări de Heinrich Schütz, Orlando di Lasso, Claudio Monteverdi, Ludovico Viadana, etc.

Interesant este faptul că în afara muzicii culte germane, practicată mai ales de saşii transilvăneni de-a lungul secolelor, şi muzica italiană a Renaşterii şi Barocului Timpuriu a fost cântată în Transilvania. Codicele Căianu nu este de departe singura dovadă pentru aceasta. Începând cu mijlocul sec. 16, muzicienii italieni erau nelipsiţi dintre angajaţii curţilor princiare. István Jósika, ambasadorul principelui Sigismund Báthory, nu recruta doar muzicieni în Italia, ci procura şi note şi tratate muzicale. Girolamo Diruta (1554-1610) i-a dedicat principelui lucrarea sa în două volume şi a intitulat-o Il Transilvano. Şi două culegeri de madrigale, de Giovanni Battista Mosto respectiv Philipp de Monte au fost dedicate principelui Báthory. În orchestra acestuia cântau mai mulţi veneţieni, precum şi muzicieni din Verona, Mantova, Florenţa, Genova, Ancona şi Roma. Predilecţia specială pentru orgă a principelui e ilustrată de numărul de trei organişti angajaţi, precum şi de cheltuielile însemnate pentru construirea unei orgi noi în biserica din Alba Iulia. Nu se ştie din păcate, ce literatură muzicală s-a cântat la curte. Nu ar fi însă exclus, ca lucrările înregistrate pe prezentul CD să fi răsunat în Transilvania, şi sub succesorii lui Báthory.

În vremea de origine a orgii din Păucişoara, Transilvania pierdea treptat statutul de principat şi ajungea tot mai mult sub influenţa Imperiului Habsburgic. Şi în ceea ce privea gusturile muzicale ale aristocraţiei, Viena se impunea ca nou etalon. Totuşi, şi muzica lui Arcangelo Corelli se cântă încă în 1738 în Transilvania, după cum o dovedeşte manuscrisul lui Josephus Fazakas Krizbacensis.

Formația Fonte di Gioia a fost înființatǎ în anul 2009 de cǎtre Csongor Dénes, Anna Dénes, István Csata și Amalia Goje, absolvenți ai Academiei de Muzicǎ „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Entuziasmul și aplecarea spre muzica barocǎ i-a fǎcut pe cei patru membri ai formației sǎ participe la primul concurs baroc de muzicǎ de camera organizat în Romȃnia, La Stravaganza. Dupǎ doar douǎ luni de la constituire: Premiul II … și elanul de a merge mai departe… Dornici sǎ se perfecționeze, au participat la cursuri de mǎiestrie în cadrul Festivalului La Stravaganza precum şi în cadrul Academie de Sablé la Cluj. Sub îndrumarea unor personalităţi precum Mihai Ghiga, Dieter Weitz, Mira Glodeanu, Bruno Cocset şi Françoise Lengellé au devenit curând o prezenţă remarcabilă pe scena muzicii vechi din România, concertând în cadrul festivalelor estivale naționale în Sibiu, Cisnǎdioara, Sighișoara, Prejmer, Rȃșnov, Ghimbav, Odorheiul Secuiesc, Miercurea Ciuc, Satu-Mare şi bineînţeles, reşedinţa lor, Cluj-Napoca. Membrii formaţiei au mai cântat la Bucureşti şi Namur împreună cu ansambluri celebre precum Il Gardellino (Belgia) sau Ausonia (Franţa). Csongor Dénes, Anna Dénes şi István Csata cântă în Orchestra Filarmonicii “Transilvania” din Cluj, în timp ce Amalia Goje predă la Şcoala de Muzică “Augustin Bena” şi este doctorandă la Academia de Muzică “Gheorghe Dima”.