Ansamblul Baroc "Transylvania"- Multiculturalitate în muzica veche transilvană

Ansamblul Baroc "Transylvania"- Multiculturalitate în muzica veche transilvană
Ansamblul Baroc "Transylvania"- Multiculturalitate în muzica veche transilvană Ansamblul Baroc "Transylvania"- Multiculturalitate în muzica veche transilvană Ansamblul Baroc "Transylvania"- Multiculturalitate în muzica veche transilvană Ansamblul Baroc "Transylvania"- Multiculturalitate în muzica veche transilvană
Marca: TransylvANTIQs
Cod produs: ABT-001
Puncte de loialitate: 0
Disponibilitate: În stoc
Preț: RON40,00
Fără TVA: RON40,00
   - SAU -   

Spre deosebire de muzica religioasă, muzica instrumentală din Transilvania secolului 18 este puţin documentată. De aceea, manuscrisele accesibile azi în bibliotecile noastre reprezintă o valoare nepreţuită. Manuscrisele Contelui Ladislaus Székely (1744), a lui Josephus Fazakas Krizbacensis (1738) şi cel din Sf. Gheorghe (1757) documentează prezenţa unor piese actuale ale unor compozitori germani şi italieni în practica muzicală transilvană a secolului 18.

În muzica popoarelor Europei de sud-est din aceasta perioada, unul dintre cele mai remarcabile elemente melodice este secunda mărită. Aceasta reprezintă o caracteristică a muzicii arabe, care a pătruns în Peninsula Balcanică prin cuceririle progresive ale Imperiului Otoman, pentru ca apoi să ajungă şi în Bazinul Carpatic. CD-ul prezintă exemple din diferite manuscrise ale secolului 19 timpuriu, însă şi lucrări ale braşoveanului Martin Schneider (1748-1812) şi a clujeanului János Lavotta (1764-1820) demonstrează în felul lor coexistenţa unor stiluri muzicale foarte diferite în Transilvania de atunci.


1. Anonim (F. Rouschitzki: Musique orientale, 1834 / Ms. Sf. Gheorghe-Sepsiszentgyörgy, 1757/ Codex Moldavus, Odessa, 1824): Air grecque- Magjar Tantz- Air moldave- Chanson Vallaque
2. Georg Christoph Wagenseil (1715-1777): Sonatina (Colecţia Contelui Ladislaus Szekely, 1744)
3. Martin Schneider (1748-1812): Arioso & Sonata pentru orgă
4. János Lavotta (1764-1820): Dans (Verbunkos)
5. Georg Friedrich Händel (1685-1759): Sonata în la minor Op. 1/4 HWV 362 (1726-1732)
6. Anonim (Colecţia lui Joseph Fazakas Krizbacencis, 1738): Ciacona în Si b major pentru orgă
7. Arcangelo Corelli (1653-1713): Sonata op. 5 no. 2 (Colecţia lui Joseph Fazakas Krizbacencis, 1738)
8. Georg Philipp Telemann (1681-1767): Triosonata în la minor TWV 42:a4

ANSAMBLUL BAROC TRANSYLVANIA www.baroque.ro
Zoltán Majó- flaut drept, Mátyás Bartha- vioară, Ciprian Câmpean- violoncel, Erich Türk- clavecin & orga

CD audio, durata totală: 61:37

Scrie un comentariu

Numele dumneavoastră:


Comentariul dumneavoastră: Notă: codul HTML nu este interpretat!

Evaluare: Rău            Bun

Introduceți codul din căsuța alăturată:



Din muzica instrumentală a Transilvaniei secolului XVIII s-au păstrat relativ puţine piese. De aceea, manuscrisele accesibile azi în bibliotecile noastre reprezintă o valoare nepreţuită. În Cartea de muzică a contelui László Székely, aflată la Biblioteca Ştiinţifică din Odorheiu Secuiesc, pot fi depistate aspecte ale noii muzici instrumentale germane şi austriece. Székely petrecuse o mare parte a vieţii sale în Sibiu, unde a şi murit în anul 1772. Partitura pare să fi fost copiată din altă sursă, crearea ei fiind rezultatul călătoriei contelui la Viena în perioada 1743-1744. Alcătuirea colecţiei ne dovedeşte că Székely avea nevoie de acest material: contele agrea probabil muzica de cameră. Partitura conţine cu preponderenţă piese în stil galant, Georg Christoph Wagenseil (1715-1777) putând fi suspectat ca şi autor posibil. Cartea lui Josephus Fazakas Krizbacensis (1738), păstrată în Arhivele de Stat din Sibiu, constituie o mostră fidelă a diverselor îndeletniciri ale unui muzician transilvan al epocii. Aceasta conţine corale protestante germane pentru uz liturgic, dansuri pentru divertisment, lucrări camerale pentru serate elevate şi indicaţii scrise de teoria muzicii. Apar, de asemenea, piese identificate ulterior drept lucrări de Händel sau Corelli. Manuscrisul din Sfântu Gheorghe (1757) conţine numeroase piese vest-europene, printre care şi lucrări ale unor importanţi compozitori italieni şi germani (Telemann, Hasse, Bach, Veracini, Vivaldi, Locatelli, etc.). Sunt lucrări laice, compuse pentru vioară şi ansamblu instrumental. Deşi a fost găsit la Sfântu Gheorghe, manuscrisul provine probabil din zona populată de saşi, fiind redactat de muzicieni germani.

 

Martin Schneider (1748-1812) s-a născut la Ghimbav (jud. Braşov), a studiat la Bratislava, activând mai întâi ca organist la Biserica Neagră din Braşov, apoi ca preot (acest tip de carieră fiind obişnuit la acea vreme). Fiul său, Petrus Gottlieb, şi nepotul său, Carl, aveau să devină importanţi constructori de orgi. Alături de cantate şi patimi, Schneider a scris tratate teoretice şi o carte de corale, care avea să rămână în uz până în 1900. Pe lângă lucrări în stil baroc, manuscrisele sale conţin şi piese în stil galant. Orga bisericii romano-catolice Calvaria din Cluj a fost construită în 1792 de Samuel Maetz (1760-1826) din Biertan (jud. Sibiu). Iniţial, orga provine de la biserica evanghelică din Daia (jud. Mureş). În 1995 a fost mutată şi restaurată de József Molnár din Oradea. Apreciat drept unul din importanţii constructori de orgi transilvăneni, Maetz a lucrat la Cluj deja în 1806, construind o orgă nouă pentru biserica unitariană.

 

La cumpana dintre secoelele XVIII şi XIX, reşedinţele aristocrate au găzduit o viaţă muzicală activă. Artişti străini renumiţi au fost invitaţi permanenţi ale evenimentelor remarcabile. S-a stimulat „muzica de casă”, devenită emblematică pentru o cultură muzicală mai intimă, înţeleasă ca exigenţă intelectuală generală. Muzicieni culţi obişnuiau să predea în castelele conţilor Kemény, Bethlen sau Bánffy. În inventarul de mobilier al Castelului Bánffy din Bonţida din 1809, este menţionat un fortepiano. János Lavotta a fost compozitor, violonist şi iniţiator al muzicii în stil „verbunkos” (dansuri ale tinerilor recruţi). Între 1802- 04 a fost dirijorul Societatii de Teatru din Cluj. Până în 1816, a predat ca profesor particular la diverse conace din zonă, printre care, probabil, şi la castelul din Bonţida, de lângă Cluj. A fost un muzician cu pregătire temeinică, în lucrările sale resimţindu-se influenţa culturii apusene.

 

În muzica popoarelor Europei de sud-est din aceasta perioada, unul dintre cele mai remarcabile elemente melodice este secunda mărită. Aceasta reprezintă o caracteristică a muzicii arabe, care a pătruns în Peninsula Balcanică prin cuceririle progresive ale Imperiului Otoman, pentru ca apoi să ajungă şi în Bazinul Carpatic. În transmiterea acesteia, un rol esenţial l-au jucat ţiganii nomazi. Compunerea melodică folosind secunda mărită – ca o caracteristică de interpretare – a influenţat muzica diferitelor popoare. Acest stil instrumental aduce la acelaşi numitor straturile culturilor melodice ale mai multor popoare care s-au cristalizat în acea perioadă. Un exemplu semnificativ în acest sens îl reprezintă Manuscrisul din Sfântu Gheorghe (1757), precum şi colecţiile Codex Moldavus (1824) şi Musique orientale (1834) din Moldova învecinată.

 

Ansamblul Baroc Transylvania se dedică încă din 1995 interpretării muzicii baroce, cu precădere a celei autohtone. Folosind cópii ale unor instrumente din Barocul muzical, ansamblul se preocupă însă şi de muzica transilvăneană contemporană, interpretând în primă audiţie absolută lucrări de Hans Peter Türk, Adrian Borza, Dan Voiculescu, Adrian Pop şi Cornel Ţăranu. Activitatea formaţiei este documentată prin cinci CD-uri şi un DVD, transmisii radio, TV şi ca. 500 de concerte. În afara participării la festivaluri de gen din ţară, la ceremonii şi recepţii organizate de Preşedinţia României sau misiuni diplomatice, ansamblul a efectuat numeroase turnee în Europa: Germania, Olanda, Elveţia, Austria, Italia, Belgia, Franţa, Portugalia, Anglia, Ungaria, Republica Moldova. Toţi membrii ansamblului sunt absolvenţi ai Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj, perfecţionându-se în continuare prin studii şi cursuri de măiestrie organizate în străinătate. Membrii ansamblului desfăşoară, de altfel, o foarte bogată activitate concertistică la nivel european şi în cadrul altor formaţii camerale.

 

Zoltán Majó este un neobosit promotor al muzicii vechi autohtone, fiind fondator şi conducător artistic al ansamblului Flauto Dolce. Predă la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. Ciprian Câmpean este membru în numeroase ansambluri camerale şi formaţii de muzică barocă (La Follia, Napocelli, Cvartetul Arioso), precum şi în orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj. Dr. Erich Türk predă orgă, clavecin, muzică de cameră şi organologie la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj. În anul 2000 a fost laureat al Concursului internaţional de orgă „J.S. Bach” din Bruges (Belgia). Mátyás Bartha a câştigat numeroase premii la concursuri de muzică de cameră. A colaborat cu Zürcher Streichquintett, Euler Quartett, Swiss Baroque Soloists, etc. Este membru permanent al Sinphonieorchester Basel (Elveţia).